”Portul popular este marca mea identitară’‘, Alexandra Negrilă, 29 ani, București
Alexandra rezumă într-un mod interesant pasiunea ei pentru portul popular românesc. A copilărit în satul Moromeților, la bunicii ei. A avut parte de copilăria idilică pe care eu, care am crescut în oraș, mi-am imaginat-o doar prin intermediul cărților. Desculță prin iarbă și mâncând legume direct din grădină, Alexandra își amintește că a fost atrasă de costum și de ritualurile sătenilor din primii ani de viață.
Și pentru că viața uneori ne creează o hartă personală plină de experiențe inedite, Alexandra s-a întors în satul drag al copilăriei sale anul trecut, prin intermediul proiectului de film ”Moromeții”. ”Am aflat că se filmează și i-am scris o scrisoare domnului Stere Gulea, regizorul filmului. Am lăsat scrisoarea la mătușa mea care stă vis-à-vis de casa Moromeților, iar domnul Gulea o vizita de fiecare data când venea în sat. I-am scris despre dragostea mea pentru folclor și m-am oferit să mă implic ca voluntar în proiect. Ulterior, a luat legătura cu mine Dana Paparuz, designerul care s-a ocupat de costumele din film și și-a exprimat deschiderea în a o ajuta. Am strâns împreună poze din sat, dar și haine de la bătrâni și am încercat să respectăm cât de mult portul din zonă”.
Fascinația pe care Alexandra a avut-o din copilărie pentru tradițiile românești era, pentru momentul respectiv, un dat firesc, pentru că era singurul univers în care trăia atunci. Sinceritatea dragostei ei pentru tradiții si costum s-a adeverit după vârsta de 20 de ani.
În urmă cu 8 ani, a pornit prin satele României pentru a căuta piese de port popular pe care să le păstreze în condiții bune peste ani. A călătorit în toate zonele țării și a bătut la porțile sătenilor, cărora le-a povestit intențiile ei de a promova portul românesc. În unele case a fost primită cu drag, iar oamenii i-au oferit din zestrea lor tradițională. În alte case, a primit refuzuri, pe care le-a înțeles. În schimb, ce nu a înțeles și a întristat-o a fost să vadă în unele case piese din portul popular așezate în condiții neîngrijite: ”Multe dintre piese sunt uitate, aruncate în locuri nepotrivite. Nu vreau să spun câte mi-au văzut ochii. Spre exemplu, cămăși cu fir metalic puse în cușca câinilor, fote cu fir metalic puse pe brânză și am văzut niște cazuri absolut triste, cum ar fi cămăși de Bucovina puse în loc de covor de șters pe picioare la intrare în casă. Am incercat să îi fac pe oameni să înțeleagă că poveștile din spatele pieselor se pot păstra dacă avem grijă de ce aparține istoriei portului român”.
În urma călătoriilor făcute prin zonele României, Alexandra a reușit să adune în jur de 100 de piese din porturi tradiționale. Nu se definește ca fiind colecționar, pentru că un colecționar adună piese care sunt valoroase din punct de vedere etnografic, iar ea alege piesele care spun poveștile altfel. Eu adun piese care au povești. Chiar dacă, spre exemplu, o cămașă a fost cusută pe o pânză industrială, din punct de vedere etnografic nu este o cămasă valoroasă, însă pentru mine este. Atâta timp cât femeia care a cusut-o, spre exemplu, nu avea posibilități materiale, însă își dorea ca de Paște să iasă la horă și să se simtă frumoasă, cosea pe ce avea la îndemână.
Interesul pentru costumul popular s-a dus până într-acolo încât a ajuns să poarte aproape zilnic, câte ceva din portul traditional. Astfel, Alexandra reușește să creeze un mixt între ținuta modernă și tradiție: Pentru mine portul tradițional inseamnă marca mea identitară, in mod clar. Încerc să îl port aproape zilnic și să îl integrez integrez în modern, în ținutele astea urbanizate, cum le spun eu. Senzatia atunci cand intru intr-un restaurant și am o ie pe mine este absolut fenomenală , în primul rând, pentru că îmi oferă mie o încredere. Da, cămașa asta are o poveste în spate, nu este pur și simplu un lucru de duzină făcut și purtat de încă 50.000 de oameni. De fiecare dată când îmbrac un costum popular eu mă simt gătită. Să știi că orice femeie este frumoasă în costum popular.
Pentru că e convinsă că orice femeie e deosebită în costum popular, a ales să organizeze nunți cu tematică tradițională românească, astfel că se bucură de câte ori are ocazia să îmbrace o mireasă și să creeze mediul cât mai frumos pentru ca mirii și cei dragi lor să se simtă special în ziua respectivă.
Alexandra este un tânăr de o complexitate armonioasă. Dincolo de dragul pentru tradițiile românești, mai este pasionată și de echitație. A început să practice această activitate în urmă cu 6 ani și simte că e o metodă bună pentru relaxare, dar și un mijloc prin care se creează o postură frumoasă.
A absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport cu specializarea în Kinetoterapie, plus un masterat în Kinetoterapie și unul în Turism. A profesat atât ca și kinetoterapeut, cât și ca instructor de fitness și de yoga. Balanța în viața ei e construită prin toate activitățile frumoase și sănătoase de care e pasionată și pe care le împărtășește cu cei cu care are ocazia să lucreze.
Fotografi: Ileana Radulescu; Gabriel Boriceanu; Claudiu Bekk; Mircea Avarvari
